Termoviziunea sau termografia în infraroşu se bazează pe măsurarea energiei termice radiante (a căldurii), cu ajutorul unor camere de termoviziune. Căldura emisă de suprafaţă ţintă este înregistrată şi prezentată apoi sub forma unei termograme.
Temperatura este un parametru cheie pentru monitorizarea performanţelor echipamentelor şi instalaţiilor, a stării tehnice a acestora, dar şi în diagnosticarea problemelor apărute. Termoviziunea este cea mai potrivită metodă pentru a investiga anomalii termice ale echipamentelor, maşinilor şi instalaţiilor, deoarece oferă imagini termice complete ale întregului sistem dar şi a unei singure componente.
Există mai multe tehnici utilizate în termografierea în infraroşu. Termografia comparativă folosită ca tehnică de termoviziune este cea mai utilizată în mod normal şi poate oferi cele mai bune date disponibile în locul măsurătorilor termice ideale sau absolute.
Termografia absolută este utilizată atunci când este esenţial să se cunoască cât mai precis posibil, temperatura reală a unui ’’obiect”. Camerele de termoviziune nu sunt cele mai recomandate instrumente de măsură pentru măsurarea temperaturii, dar cu o setare corectă putem măsura destul de corect.
Utilizarea camerei de termoviziune în termografia comparativă
Termografia comparativă poate fi cantitativă sau calitativă. Tehnica cantitativă presupune determinarea unei valori de temperatura pentru a distinge gravitatea stării unei componente. Această valoare este determinată prin compararea temperaturii ţintei cu cea a unui echipament sau instalaţie similară sau date de referinţă. Deşi valoarea temperaturii nu este exactă, este totuşi destul de apropiată de cea reală, dar ceea ce este mai important, diferenţele de temperatura sunt corecte.
Cu toate acestea, există multe aplicaţii în care datele cantitative nu ajută la monitorizarea stării echipamentelor tehnice sau pentru a diagnostica o problema şi astfel să putem recomandă măsurile corective corespunzătoare. În aceste cazuri, tehnicile calitative pot fi mai mult decât adecvate.
Metodă cantitativ comparativă este o metodă eficientă de evaluare a stării unei maşini sau a unei componente prin compararea valorilor temperaturii aproximative între elemente identice, valori de referinţă sau alte informaţii.
Determinarea temperaturilor exacte reale ale unei componente, utilizând termografia în infraroşu, este foarte dificil de obţinut. Acest lucru se datorează într-o anumită măsură faptului că termografia în infraroşu, trebuie să ia în considerare mai mulţi parametri, care permit o adevărată măsurare a temperaturii absolute. Aceşti parametrii sunt: emisivitatea, reflectivitatea şi transmisivitatea.
Ca urmare, estimările acestor parametrii pot fi făcute cu uşurinţă pentru a obţine temperatura aproximativă pentru o componentă şi în cele mai multe cazuri este mai mult decât suficient pentru a determina severitatea unei stări.
Deoarece nu este întotdeauna practic pentru a determina temperatura exactă sau chiar emisivitatea fiecărei componente investigate, utilizarea termografiei comparative devine mai practică.
Diferenţa de temperatura între două sau mai multe componente identice sau similare se măsoară numeric. Presupunând că condiţiile de mediu pentru ambele componente sunt similare, diferenţa de temperatura obţinută este înregistrată ca fiind valoarea peste temperatură normală de funcţionare a echipamentului similar.
Metoda calitativă comparativă, are la baza comparea temperaturii componentei investigate cu ajutorul camerei de termoviziune, cu cea a unei componente identice sau similare în condiţii identice sau similare de funcţionare.
Anomalia este identificată prin variaţiile de temperatura între oricare două sau mai multe obiecte similare, fără a atribui valori de temperatură modelelor. Această tehnică este rapidă şi uşor de aplicat şi nu necesită nici o ajustare a camerei de termoviziune pentru a compensa condiţiile atmosferice, de mediu, sau a emisivităţii.